De la Schitul Pahomie pornim pe drumul forestier spre Pătrunsa până ajungem la un izvor, unde găsim stâlpul indicator ce marchează intrarea în traseu.

Traseul spre culme este foarte accidentat, uneori căpătând aspect alpin. Din punctul de ramificație urcăm circa 15 minute prin pădurea tânără de fag spre Muchia Frumoasă. Ajungem într-o rariște, de unde coborâm ușor la dreapta, până la baza stâncilor. Traversăm un vâlcel, apoi trecem printr-o mică șa împădurită și coborâm într-un vâlcel sec, dar cu vegetație abundentă, pe care urcăm asiduu mai mult de o jumătate de oră, până în partea superioară a acestuia. Traversăm versantul în dreapta, până în partea superioară a vâlcelului vecin, și după încă o jumătate de oră ajungem la limita pădurii. Intrăm în poiana unde se află o stână veche și una recent construită, în spatele căreia găsim și un bazin în care se adună apa unui mic izvor.

De la stână pornim în stânga și, după 5 minute de urcuș printre fagii seculari, ajungem la golul alpin. Urcăm pe vale spre vest, având în stânga pădure de molizi, iar în dreapta abruptul Vânturariței și Vioreanului. După 30–40 de minute de urcuș greu ajungem în muchie. Continuăm urcușul în dreapta — întâi pe muchie, apoi prin dreapta acesteia și din nou pe muchie — până ieșim, într-o jumătate de oră, pe un platou la poalele Vârfului Vânturarița. De aici schimbăm direcția spre nord-vest și ajungem, după 15 minute, în creastă, în Șaua Ștevioara (1790 m), unde întâlnim un stâlp indicator ce marchează intersecția cu traseul nr. 11, traseul crestei principale (punct roșu).

The post Traseul 9 appeared first on Discover-Oltenia.

Punctul de plecare este capătul satului Bărbătești, în dreptul ultimelor case, din același punct cu traseele nr. 6 și nr. 7. Prima parte este comună cu traseul nr. 7.

Prima porțiune se desfășoară pe drumul forestier (3 km) de pe Valea Otăsăului. Parcurgându-l, trecem întâi printr-o zonă cu poieni de-o parte și de alta a râului și, pe rând, pe lângă: barieră, panou informativ, troiță cu izvor și amenajările unei captări de apă (bazine, filtre, decantor, baraj de captare). La capătul drumului forestier ajungem la o intersecție și confluență (Valea Pătrunsa cu Pârâul Mărului, care formează Otăsăul), unde se află o clădire a Schitului Pătrunsa, un panou informativ și un stâlp indicator ce marchează desprinderea traseului nr. 7, care urcă în Curmătura Builei.

Urcăm pe interfluviul dintre cele două văi, pe poteca abruptă de pe muchie. După 15 minute trecem de pe muchie pe versantul vestic și ajungem la o mică șa, de unde coborâm ușor pe versantul estic. Urcăm în 15 minute într-o mică șa cu un loc de odihnă amenajat, apoi urcăm din nou (întâi pe muchie, apoi pe versantul estic). Ieșim din nou în muchie, într-un alt loc de odihnă amenajat, și după alte 15 minute ajungem în Poiana Pătrunsa (980 m), în dreptul unui panou informativ. La 100 m coborâre prin poiană spre vest se află un spațiu de campare amenajat și un izvor. La 50 m mai sus de panou e stâlpul indicator ce marchează intersecția cu traseul nr. 6 (punct galben), care urcă în creastă la Curmătura Builei.

De la intersecție pornim spre est, printre chilii, trecem de biserica nouă, de clădirile principale și de biserica veche și ajungem la o troiță cu izvor. Continuăm spre est, traversăm o vale, urcăm în muchia marcată cu o cruce, coborâm în valea următoare (altă troiță cu izvor), urcăm din nou prin fânețe până la marginea pădurii, în dreptul unei troițe de lemn. Poteca intră în pădure și, după traversarea altei văi, ajungem la capătul drumului forestier. Coborâm în stânga pe drum — care coincide cu limita Parcului Național Buila-Vânturarița (pătrat roșu cu chenar alb) — până în vale, la o rampă de încărcat bușteni, unde întâlnim o troiță. De aici drumul devine mult mai bun, pe curbă de nivel, iar după o jumătate de oră ajungem la Schitul Pahomie (820 m), având permanent în stânga priveliștea abruptului sud-estic al crestei.

În dreptul ultimei curbe, înainte de schit, întâlnim intersecția cu traseul nr. 9 (punct albastru), care urcă în creastă în Șaua Ștevioara; tot aici se află un izvor. Înainte de a coborî la schit trecem pe lângă un panou informativ și un spațiu de campare.

De la schit continuăm să coborâm pe drumul forestier, trecem de cascada Izvorul Frumos și de intersecția cu traseul nr. 10 (punct galben), care urcă în creastă în Curmătura Oale, și ajungem după 3 km în Valea Cheia (680 m) — o intersecție cu troiță, panou informativ și stâlp indicator (intersecția cu traseul nr. 12, triunghi albastru, care urcă pe Valea Cheia). De aici, până în sat, traseul este comun cu traseul nr. 12. Coborâm pe vale și, după 9 km, ajungem în Satul Cheia, trecând pe rând printr-un scurt defileu săpat de Râul Cheia în conglomerate și pe la Văile Cracul Tisei, Valea Lupului și Călăuzul Mare (afluenți de dreapta ai Râului Cheia). La 3 km de sat ajungem la Schitul Iezer, după ce trecem de un canton silvic și încă o cabană.

The post Traseul 8 appeared first on Discover-Oltenia.

Punctul de plecare este capătul satului Bărbătești, în dreptul ultimelor case, din același punct cu traseele nr. 6 și nr. 8. Prima parte este comună cu traseul nr. 8.

Prima porțiune se desfășoară pe drumul forestier (3 km) de pe Valea Otăsăului. Parcurgându-l, trecem întâi printr-o zonă cu poieni de-o parte și de alta a râului și, pe rând, pe lângă: barieră, panou informativ, troiță cu izvor și amenajările unei captări de apă (bazine, filtre, decantor, baraj de captare). La capătul drumului forestier ajungem la o intersecție și confluență (Valea Pătrunsa cu Pârâul Mărului, care formează Otăsăul), unde se află o clădire a Schitului Pătrunsa, un panou informativ și un stâlp indicator ce marchează desprinderea traseului nr. 8, care urcă pe muchie la Schitul Pătrunsa.

Traseul continuă în stânga, pe drumul forestier de pe Pârâul Mărului. După 20 de minute ajungem la o nouă confluență (Pârâul Bulzului și Pârâul Mărului), unde intrăm pe teritoriul Parcului Național Buila-Vânturarița (limita marcată cu pătrat roșu cu chenar alb). De la confluență traseul părăsește valea și urcă pe interfluviul dintre afluenți, ieșind în poienile de la Piciorul Mărului. Urcăm prin poiană spre nord până la pădure, apoi schimbăm direcția spre est pentru a traversa o vale în poienile Bulzului. Lăsăm în dreapta două adăposturi pastorale și urcăm din nou spre nord prin poiană. La scurt timp după ce trecem de un alt adăpost pastoral (stânga), ajungem la o intersecție marcată cu stâlp indicator, unde întâlnim traseul nr. 6 (punct galben). Continuăm în dreapta 100 m (porțiune comună cu traseul nr. 6) până ajungem într-o muchie (stâlp indicator), în dreptul unei cruci albe de marmură. În față se văd chiliile de la Schitul Pătrunsa. Aici părăsim traseul nr. 6 (care merge la schit) și urcăm în stânga pe muchie, prin poiană, pe marginea pădurii de fag.

După 10 minute de urcuș ajungem în partea superioară a poienii, intrăm în pădurea de fag și ajungem într-un mic vârf împădurit, din care coborâm ușor până în valea din dreapta, la baza stâncilor. Continuăm pe la baza stâncilor, ocolindu-le prin dreapta, și urcăm în serpentine pe versantul vestic al văii ce coboară din Curmătura Builei. După 20 de minute de urcuș intersectăm valea și mai urcăm 10 minute pe aceasta, până ieșim din pădure sub abruptul impresionant al Vârfului Țucla. De aici urcăm în stânga printre molizi, pe lângă un vâlcel, și ajungem la stâlpul indicator care marchează intersecția cu traseul nr. 6.

De aici, până în Curmătura Builei (1450 m), cele două trasee urcă împreună: urcăm puțin (de data asta prin stânga vâlcelului), îl traversăm în dreptul unui izvor cu jgheaburi pentru adăpat animalele și urcăm pe versant 15 minute spre nord până la refugiu, trecând pe lângă un alt izvor. În Curmătura Builei se află un refugiu dărăpănat și o stână reconstruită recent (pot înnopta 5–6 persoane când nu e ocupată de ciobani), plus un stâlp indicator ce marchează intersecția cu traseul nr. 11, traseul de creastă (punct roșu).

The post Traseul 7 appeared first on Discover-Oltenia.

Traseul are ca punct de plecare Satul Bărbătești, mai exact capătul satului, în dreptul ultimelor case — din același punct cu traseele nr. 7 și nr. 8. Acestea din urmă urcă spre creastă pe Valea Otăsăului, pe când traseul de față urcă pe interfluviul dintre Otăsău și Costești.

Începutul este marcat cu un stâlp indicator; urmărind săgeata, traversăm Otăsăul pe o punte, apoi urcăm pe malul drept pe o uliță până sub coasta dealului. Urcăm pe deal, traversăm o pădure de salcâmi și, după 15 minute, ajungem într-o zonă cu fânețe, ferigă și pâlcuri de mesteceni. Poteca urcă pe coasta dealului, pe la marginea pădurii, până la un vâlcel pe care urcă abrupt până într-un tăpșan cu o mică poiană, înconjurată de păduri bătrâne de fag. Direcția se schimbă spre nord-est, trecem pe lângă un izvor, apoi printr-o viroagă ieșim din nou în muchie. De aici poteca este largă, fără probleme de orientare, și urcă încet spre creastă. După circa o oră ajungem într-o mică șa, de unde se zărește în stânga drumul forestier care urcă din Pietreni pe Valea Morii — punct în care intersectăm limita Parcului Național Buila-Vânturarița (pătrat roșu cu chenar alb). Urcăm un mic vârf, apoi coborâm prin pădure până la drum, într-o șa, în dreptul unei rampe de încărcat lemne, unde intersectăm traseul nr. 5 (triunghi roșu) care urcă din Pietreni (stâlp indicator). De aici, în 5 minute de urcuș pe muchie, ajungem în Poiana Scărișoara — porțiune comună cu traseul nr. 5 și cu limita parcului. Aici se află un spațiu de campare, un refugiu, izvor și panou informativ.

Traversăm poiana spre est până în culme, de unde se deschide o frumoasă priveliște către munții Cozia și Narăț. Din culme schimbăm direcția spre nord, intrăm în pădure ocolind și ajungem la zona stâncoasă pe care o ocolim pe o brână, pe la est. După 100 m, o vale cu intersecție (indicator), de unde ne despărțim de traseul nr. 5 (care merge spre creastă și Cabana Cheia). Continuăm prin pădurea de fag spre est, relativ pe curbe de nivel, spre Schitul Pătrunsa. Traversăm 4 văi mici fără probleme și ajungem la a 5-a, de unde coborâm mai accentuat până într-o poiană (Poiana Bulzului), cu resturile unui vechi adăpost. Traseul își reia direcția spre est, traversează o mică muchie și ajunge la o intersecție (indicator), de unde coboară în dreapta spre Bărbătești traseul nr. 7 (cruce albastră). Urcăm și, după circa 100 m, ajungem într-o muchie cu o cruce de marmură albă și o altă intersecție (același traseu nr. 7, de data asta urcă în stânga spre Curmătura Builei). Mai avem de trecut o singură vale — cea a Otăsăului (coborâm prin poieni, apoi prin pădurea de fag, traversăm albia pietroasă a pârâului și urcăm până în poiană) — și ajungem la Schitul Pătrunsa. Trecem printre primele chilii și ajungem într-o culme de unde se văd biserica nouă și celelalte clădiri. Aici intersectăm traseul nr. 8 (indicator, cruce roșie), care urcă tot din Bărbătești și continuă până în Satul Cheia. La 50 m sud de indicator e un panou informativ, iar la 100 m coborâre prin poiană spre vest — un spațiu de campare amenajat și un izvor.

Din dreptul indicatorului de la Pătrunsa, traseul urcă prin fânețe spre nord, trece pe lângă o chilie și ajunge în muchie în dreptul altei chilii; după 15–20 de minute ajungem la baza unei stânci. Traseul o ocolește prin stânga și ajunge, după circa 100 m, în dreptul Casei de Piatră, o frumoasă arcadă de calcar între două stânci. Continuăm prin stânga stâncii până o ocolim și ieșim în muchie. După scurt timp ieșim din pădurea de fag în golul alpin. Direcția se schimbă spre vest. Dacă până aici poteca e clară, de aici se pierde pe pantele înierbate ale Muntelui Albu. Marcajul e aplicat des, însă pe stânci, uneori la nivelul solului. Ca reper luăm crucea de lemn de pe un antevârf al muchiei din față. Urcăm oblic panta înierbată, având permanent crucea sus în dreapta, până în muchie, în dreptul unor stânci mai mari, cu priveliște spre Curmătura Builei și Vf. Țucla. Traversăm în dreapta pe versant, pe lăsătorile oilor, până într-un vâlcel abrupt și pietros, unde regăsim poteca. Traversăm vâlcelul și, printr-o mică strungă, intrăm pe o brână în valea ce coboară din Curmătura Builei. Coborâm la firul văii, îl traversăm puțin mai sus de marginea molidișului și urcăm spre vest prin dreapta unui vâlcel. Îl traversăm și pe acesta și ajungem la un indicator, unde întâlnim din nou traseul nr. 7 (cruce albastră). De aici, până în Curmătura Builei (1450 m), cele două trasee urcă împreună: îl traversăm în dreptul unui izvor cu jgheaburi pentru adăpat animalele și urcăm pe versant 15 minute spre nord până la refugiu, pe lângă un alt izvor. În Curmătura Builei se află un refugiu dărăpănat și o stână reconstruită recent (pot înnopta 5–6 persoane când nu e ocupată de ciobani), plus un stâlp indicator ce marchează intersecția cu traseul nr. 11, traseul de creastă (punct roșu).

Din Curmătura Builei coborâm 10 minute spre nord-vest, de cealaltă parte a crestei, până la intersecția cu traseul nr. 5 (indicator), în punctul numit La Troiță: un mic refugiu închis pe trei laturi și un izvor cu apă rece la baza unei stânci. Pornim spre vest, pe potecă marcată și cu triunghi roșu, și după 15 minute ajungem la o nouă intersecție (stâlp indicator), de unde părăsim traseul nr. 5. Coborâm în dreapta pe un vechi drum abrupt de tractor, în serpentine strânse, prin pădurea tânără de fag. După 20 de minute ajungem la firul văii, coborâm pe aceasta și după 5 minute ajungem la un drum mai larg, înierbat. Îl urmăm în dreapta, pe versantul drept al văii, ocolim muchia printr-o serpentină largă și după 15 minute ajungem într-o altă vale, în dreptul unui observator (loc de adăpost pe vreme rea). Coborâm pe drum și, printr-o serpentină, ajungem în vale, pe care o urmăm până în drumul principal din Valea Prislop (Costești). Ajungem în vale după ce trecem un pod închis cu barieră, în dreptul unei clădiri din lemn (centru de colectare a fructelor de pădure), unde intersectăm traseul nr. 3 (indicator, triunghi galben), care urcă din Pietreni pe Valea Costești.

The post Traseul 6 appeared first on Discover-Oltenia.

Punctul de pornire îl constituie Satul Pietreni, mai exact intersecția cu drumul către Satul Bărbătești, unde se află un panou informativ și un stâlp indicator. Se pornește pe drumul dinspre nord; după 100 m, o intersecție de drumuri și trasee (stâlp indicator): în stânga e drumul pe Valea Costești (traseul nr. 3). Traseul nostru intră pe drumul forestier din dreapta, pe Valea Morii (Pârâul Sec), iar după 300 m ajunge la o barieră și intrarea în Parcul Național Buila-Vânturarița (panou informativ). Drumul urmează firul văii, apoi urcă pe versantul sudic prin două serpentine largi, trece pe versantul vestic prin traversarea văii în partea superioară și ajunge, la o oră de la plecare, într-o culme, unde întâlnim limita parcului și traseul nr. 6 (indicator, punct galben) care urcă din Bărbătești. Din acest punct, o porțiune este comună cu traseul nr. 6. Părăsim drumul forestier (care continuă în stânga) și urcăm spre nord pe poteca de pe culme, ajungând în 10 minute în Poiana Scărișoara, unde se află un refugiu, izvor, panou informativ și spațiu de campare amenajat.

De la refugiu traversăm poiana spre est până în culme, de unde se deschide o frumoasă priveliște către munții Cozia și Narăț. Din culme schimbăm direcția spre nord, intrăm în pădure ocolind, și ajungem la zona stâncoasă pe care o ocolim pe o brână, pe la est. După 100 m, o vale cu intersecție (indicator), de unde părăsim în dreapta traseul nr. 6 (care merge spre Pătrunsa). Urcăm în stânga pe un vâlcel și ieșim în culme, într-o poieniță. Urcăm spre nord-vest, intrăm scurt în pădure și ieșim într-o poiană mai mare, Poiana Șoprul Țolii (~1175 m), unde se află o stână părăsită ce poate servi ca adăpost. Intrăm din nou într-o pădure rară de fag, traversăm o mică șa (în stânga se vede drumul forestier), apoi urcăm până la golul alpin din Muntele Cacova, în dreptul stânei La Văcărie (izvor). Schimbăm direcția spre vest, traversăm o vale la baza unui versant cu grohotiș și urcăm în culme, în dreptul unei doline lângă care se află stâna din Cacova.

De la stână urcăm spre nord până în creastă, unde un indicator marchează intersecția cu traseul crestei Buila-Vânturarița (punct roșu). De aici se poate coborî în Valea Costești pe versantul nord-vestic al Muntelui Cacova. Urmăm creasta pe o porțiune scurtă (comună cu traseul crestei), până la un alt indicator, de unde coborâm pe versantul nord-vestic. Coborâm prin pădure până la baza abruptului, de unde poteca continuă spre nord-est pe sub abrupturile munților Cacova și Piatra, în general pe curbă de nivel. După 20 de minute, o nouă intersecție (stâlp indicator), de unde coboară în stânga spre Valea Costești traseul nr. 6 (punct galben). Urmează un urcuș lejer (pe traseu marcat și cu punct galben) până în punctul La Troiță, sub Curmătura Builei: un mic refugiu, o troiță, un izvor cu apă rece și un stâlp indicator (aici se desprinde traseul nr. 6, care urcă în Curmătura Builei).

Traseul continuă spre nord-est, având în stânga păduri tinere de amestec, iar în dreapta stâncăriile munților Buila și Ștevioara, cu văi abrupte și sălbatice, împădurite cu molizi seculari sau înverzite de jnepeni. În 15 minute ajungem într-o rariște, de unde se vede în stânga stâna din Dosul Builei. Poteca urcă mai accentuat printre stânci prăbușite până în Poiana de Piatră (~1610 m), un loc deosebit de pitoresc, cu priveliște spre abruptul înjnepenit. Traversăm poiana, intrăm în pădurea de molid, trecem câteva vâlcele și după 20 de minute ieșim în Poiana Fața Piscului (sau Poiana Frumoasă, ~1530 m), mai mică și mai abruptă. O traversăm și, după alte 20 de minute prin molidiș, ajungem în a treia poiană: Piscul cu Brazi — cea mai mică dintre cele 3 poieni importante din Dosul Builei, dar foarte pitorească; în partea superioară se află un refugiu amenajat într-o veche stână (se urcă spre sud).

Din poiană intrăm din nou în pădure, traversăm o vale mai mare (izvor care nu seacă), iar după un urcuș lejer de 15 minute ajungem în Curmătura Comarnice (1525 m), într-o poieniță. Aici ne intersectăm cu traseul nr. 17 (indicator, bandă albastră), care urcă de la Cabana Cheia spre creasta principală a Munților Căpățânii. Coborâm spre est pe o potecă printre molizi și, în 5 minute, ajungem în Poiana Comarnice, cu resturile unei stâne, unde un stâlp indicator marchează începutul traseului nr. 10 (punct galben), care urcă în creastă în Curmătura Oale și coboară la Schitul Pahomie.

Din poiană coborâm în circa 2 ore la Cabana Cheia. Poteca merge întâi spre nord prin molidiș, coborând ușor, apoi spre est pe versantul sudic al Văii Comarnice. Ajungem într-un platou împădurit, coborâm în continuare spre est, trecem prin stânga poienii „Cu Bulbuce” (~1320 m), aflată într-o zonă depresionară, și după scurt timp ajungem la un vechi drum de tractor. Singura dificultate de aici o constituie vegetația arbustivă abundentă de pe drum. Coborâm pe serpentinele drumului (8 curbe la dreapta) până la pârâu, pe care poteca îl urmează, coborând ușor până la cabană.

The post Traseul 5 appeared first on Discover-Oltenia.

Este un traseu scurt, fără dificultăți, care face legătura pe un drum de tractor între văile râurilor Bistrița și Costești. Este mult mai ușor de parcurs dinspre Valea Costești, întrucât aceasta se află cu cca. 200 m mai sus față de Valea Bistrița.

Traseul pornește din drumul forestier de pe Valea Bistrița, la 100 m amonte de clădirea centrului de colectare a fructelor. Urcușul se face greu, pe lângă valea izvorului Târniciorului — chiar dacă este pe drum, panta fiind deosebit de mare. Se urcă continuu circa 30 de minute; la început și în partea finală, traseul se desfășoară chiar pe limita Parcului Național Buila-Vânturarița, marcată cu pătrat roșu cu chenar alb.

Când ne apropiem de culme, panta se mai domolește și ajungem în dreptul unui castel de apă, unde se intersectează traseul nr. 2 (indicator), marcat cu bandă albastră — care urcă din Satul Bistrița, prin Arnota, până în creasta principală a Munților Căpățânii. De aici se coboară imediat (100 m) în Valea Costești.

The post Traseul 4 appeared first on Discover-Oltenia.

Traseul are ca punct de plecare (comun cu traseul nr. 5, care merge la Cabana Cheia) Satul Pietreni; traversează creasta Buila-Vânturarița pe Valea Râului Costești și ajunge în creasta principală a Munților Căpățânii, în Șaua Zmeuret. În prima parte se suprapune parțial pe un traseu de ecoturism amenajat în Parcul Național Buila-Vânturarița. Este un traseu lung, dar fără dificultăți deosebite, desfășurându-se în cea mai mare parte pe drumuri forestiere.

Punctul de pornire îl constituie Satul Pietreni, mai exact intersecția cu drumul către Satul Bărbătești, unde se află un panou informativ și un stâlp indicator. Se pornește pe drumul dinspre nord, iar după 100 m se ajunge la o intersecție de drumuri și trasee (stâlp indicator): în dreapta e drumul spre Cabana Cheia (traseul nr. 5), iar traseul nostru continuă pe drumul forestier din stânga. După 200 m, o altă intersecție (indicator), de unde se poate merge la stânga (500 m) până la Schitul 44 Izvoare (panou informativ).

Continuăm urcarea pe drumul forestier principal, trecem de ultimele case și ajungem la o barieră — intrarea de pe această vale în Parcul Național Buila-Vânturarița, semnalizată cu panou informativ. De aici drumul urcă abrupt în serpentine până într-un punct de belvedere cu vedere spre satele din sud și Cheile Costești (panou informativ). Continuăm urcarea încă o jumătate de oră, pe drumul din dreapta râului, tot mai aproape de nivelul acestuia. După ce depășim creasta calcaroasă, valea se lărgește și cursul râului se liniștește. După încă 15 minute ajungem la un adăpost, unde se află și un izvor (Izvorul Priboi) și un panou informativ.

De aici continuăm spre nord și, după 300 m, înaintea traversării râului pe pod, întâlnim intersecția marcată cu stâlp indicator: în dreapta pornește traseul nr. 11, al crestei Buila-Vânturarița, marcat cu punct roșu. După traversarea râului și alți 100 m ajungem la o intersecție de drumuri, de unde în stânga pornește traseul nr. 4 spre Valea Bistrița. Continuăm pe drumul principal, trecem de două pepiniere și după circa 15 minute ajungem la Cantonul Silvic Prislop, unde este amenajat și un spațiu de campare.

Traseul continuă spre nord, pe același drum forestier care urmează cursul râului. După 30 de minute ajungem la clădirea din lemn a unui centru pentru colectarea fructelor de pădure, de unde în dreapta pornește traseul nr. 6 (marcat cu punct galben) spre Satul Bărbătești (indicator). După încă o jumătate de oră ajungem la o confluență (indicator), de unde traseul părăsește valea principală și continuă spre nord pe Valea Izvorului lui Ignat, afluent de dreapta al Costeștiului. De aici drumul este prost, deseori fiind nevoiți să mergem direct pe firul văii.

Continuăm 30 de minute până la capătul parcelei de pădure exploatate (pe versantul din stânga), de unde părăsim valea urcând în stânga pe drumul de tractor al exploatării forestiere. După 20 de minute ajungem în culme, iar după alte 5 minute spre nord, la intersecția (indicator) cu traseul nr. 2, marcat cu bandă albastră, care urcă pe muchie din Satul Bistrița. Din acest punct, cele două trasee (2 și 3) merg împreună până în Șaua Zmeuret (vezi descrierea traseului nr. 2).

The post Traseul 3 appeared first on Discover-Oltenia.

Acest traseu traversează creasta Masivului Buila-Vânturariţa prin Vârful Arnota şi face legătura cu creasta principală a Munţilor Căpăţânii prin interfluviul dintre râurile Bistriţa şi Costeşti. Este un traseu lung şi dur, mai ales în partea de mijloc a sa (Şaua Târnicior – Plaiul Netedu), unde poteca este greu de distins, cu multă vegetaţie arbustivă, în special în zonele cu foste exploatări forestiere.
Traseul are punctul de pornire comun cu cel al traseului nr. 1, la poarta Mănăstirii Bistriţa. După 200 m de la pornire se ajunge la o intersecţie marcată cu stâlp indicator, se traversează pe punte Râul Bistriţa, se merge în amonte 100 m pe malul stâng al acestuia şi în 5-10 minute de urcuş pe poteca de lângă gardurile grădinilor se ajunge la Schitul Păpuşa (panou informativ). De aici se urcă prin pădure înspre nord-est, se atinge într-o serpentină drumul care urcă din Bistriţa spre cariera de calcar şi Mănăstirea Arnota, se mai traversează de două ori acelaşi drum şi se ajunge după 45 minute – o oră de la plecare la poarta Mănăstirii Arnota (stâlp indicator). De aici se poate urca fie înspre vest pe la mănăstire (panou informativ) şi apoi înspre nord prin livada mănăstirii până la drum, fie direct pe drum. Dacă alegem varianta drumului, după 100 m se ajunge la o intersecţie de unde urcăm pe varianta din stânga (tot înainte se ajunge în carieră). Drumul trece de o serpentină şi ajunge la islazul (gol alpin) Muntelui Arnota. Se mai merge 300 m pe drum până în dreptul unei văi, de unde traseul coteşte în stânga spre golul alpin. Traseul face o buclă largă înspre vest (poate fi tăiată direct pe vale) printre doline, se întoarce pe versant şi ajunge într-o mică şa, între două doline, de unde se vede stâna. De aici se urcă direct până în culme, pentru ca apoi traseul s-o urmeze, la început pe islaz, iar pe ultima porţiune prin pădure până într-o mică poieniţă, pe Vârful Arnota (1183 m) (stâlp indicator).
Din vârf traseul coboară abrupt spre nord, pe versantul stâncos şi împădurit al Muntelui Arnota. Coborârea este grea doar la început, până se trece de calcare. De la baza versantului stâncos calcaros se coboară pe muchie, prin păduri tinere de fag, pierzând încet altitudine până într-o mică şa, foarte aproape de Valea Râului Costeşti – Şaua Târnicior, de unde se zăreşte golul alpin din Muntele Cacova. Aici se află un castel de apă al amenajării hidroelectrice şi un stâlp indicator. De aici se poate coborî rapid fie în Valea Costeşti (100 m), fie în Valea Bistriţa (15-20 minute).
De aici traseul urcă pe muchie înspre nord, având în stânga păduri tinere de fag, iar în dreapta plantaţii de răşinoase. La început poteca este foarte bună şi după circa o oră de mers se ajunge într-o şa, la poalele unui versant cu fagi seculari. Se urcă versantul până în culme, deasupra unei exploatări forestiere, punct de unde se deschide şi priveliştea către versantul nord-vestic al crestei Buila-Vânturariţa. De aici poteca nu mai este atât de clară, uneori pierzându-se în lăstărişuri. Orientarea nu este însă dificilă, continuarea traseului făcându-se tot pe muchie. Se ocoleşte exploatarea forestieră prin partea superioară până se ajunge coborând într-o altă şa, unde se intersectează un drum de tractor ce coboară de-o parte şi de alta a crestei. În Valea Costeşti se poate coborî într-o jumătate de oră până în dreptul Izvorului Larg, la nord de Cantonul Silvic Prislop. Traseul nostru continuă prin vestul muchiei înspre nord şi urcă pe un drum forestier având de-o parte (stânga) exploatarea silvică, de cealaltă crâng tânăr de fag. Pe măsură ce urcăm, drumul de tractor devine tot mai greu de distins, se intră într-o pădure de amestec mult mai bătrână. La un moment dat drumul se termină dar se continuă cu o potecă firavă care urcă oblic spre culmea din faţă. Când se ajunge la acea culme secundară, se urcă pe ea înspre dreapta până în muchia principală şi se ajunge într-un mic platou împădurit, imediat sub Vârful Prislop (1339 m). În 5-10 minute se urcă pe vârf, de unde se coboară rapid într-o mică şa, la marginea unei alte exploatări silvice, de această dată pe versantul dinspre Valea Costeşti. În şa se află şi un indicator, care marchează intersecţia cu traseul nr. 3, marcat cu triunghi galben, care urcă din Satul Pietreni pe Valea Costeşti. Din acest punct, cele două trasee merg împreună. Tot de aici scăpăm şi de sălbăticia pădurii şi continuăm pe muchie pe drum forestier. Depăşim exploatarea silvică, traversăm păduri seculare de fag şi după circa jumătate de oră ajungem la pădurea de molid de unde imediat ajungem la golul alpin în punctul Gura Plaiului (1430 m). Cu foarte puţin înainte de ieşirea în golul alpin, se ramifică din drumul principal un altul care coboară uşor spre dreapta până la un mic canton, păstrat în condiţii foarte bune, loc de adăpost pe vreme rea. De la ieşirea în golul alpin marcajele sunt aplicate pe pietre, de cele mai multe ori la nivelul solului, însă orientarea este foarte uşoară, netrebuind decât să urmăm linia muchiei.
Din Şaua Gura Plaiului se deschide panorama spre abruptul nord-vestic al crestei Buila-Vânturariţa. Urmează un urcuş pronunţat pe mijlocul Culmii Netedu până în vârful Gura Plaiului (1510 m). La dreapta, se poate alege varianta pe poteca ce duce spre stâna Netedu.
Plaiul Netedu se aşterne golaş spre nord cu pante uşoare, conferind largi perspective spre Plaiul Lespezi, Curmătura Comarnice şi abruptul Buila-Vânturariţa iar pe măsură ce urcăm drumul devine tot mai larg.
Culmea devine un vast platou. Traseul se îndreaptă către dreapta până într-o şa (interfluviul dintre văile Costeşti şi Cheia), trece de o intersecţie (în dreapta se coboară spre Curmătura Ignat). Ocoleşte vârful Netedu (1757 m) pe la est, trece de o altă intersecţie (în stânga se urcă pe Vârful Lespezi) şi traversează capul Muchiei lui Ignat, unde se află un indicator turistic – intersecţie cu traseul nr. 17 care coboară spre Cabana Cheia, punct de unde cele două trasee pe care am venit şi cel dinspre Cabana Cheia fac trunchi comun până în culmea principală a Munţilor Căpăţânii. Ca punct de reper al punctului terminus al traseului, luăm momâia de pe Vârful Zmeuret, în stânga căruia trebuie să ajungem. De aici se coboară în 15 minute până la refugiul din Curmătura Lespezi (1610 m). De aici se urcă pe drum înspre nord, apoi înspre stânga, se traversează obârşia Văii Bistriţa printr-o serpentină şi se continuă până la o intersecţie, de la care direcţia se schimbă înspre dreapta, spre obârşia Râului Cheia (Valea Rece). Se ajunge aproape de obârşie (în dreapta de văd căderile înspumate ale apei şi peste vale ruinele unei stâne), apoi printr-o altă serpentină (stânga) care ocoleşte Vârful Govora (1957 m), se ajunge în creasta principală a Munţilor Căpăţânii, în Şaua Zmeuret, situată la vest de Vârful Zmeuret (1978 m). O variantă mai scurtă, recomandată în special la coborâre este cea directă, tăind serpentinele largi ale drumului.

The post Traseul 2 appeared first on Discover-Oltenia.

The post Traseul 1 appeared first on Discover-Oltenia.