Schitul a fost distrus în urma căderii unei stânci și refăcut, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru și postelnicul Ion Bărbătescu, probabil urmași ai episcopului Climent. Actuala construcție datează din secolul al XIX-lea, iar pictura este în stil brâncovenesc cu influențe populare (vezi Sf. Dumitru și Sf. Gheorghe, pictați deasupra intrării la pridvorul exterior).

Biserica a suferit modificări în anii 1963 și 1977, când a fost construită casa stăreției — în vremea stareților Veniamin Grigorescu (1935–1975) și Paul Niculescu (1975–1990) — atunci fiind închis pridvorul, iar biserica acoperită cu tablă. În anul 2006 s-a ctitorit o nouă biserică.

The post Mănăstirea Pătrunsa – Bărbăteşti appeared first on Discover-Oltenia.

Biserica mănăstirii este o construcție mică, cu o linie simplă și sobră, realizată după un plan trilobat, cu abside poligonale și pridvor deschis. Deasupra naosului este așezată o turlă înaltă, iar pe pridvor se află o altă turlă mai mică, cea din timpul lui Brâncoveanu. Fațadele au fost împărțite, cu ajutorul unui brâu din cărămidă aparentă, în două registre: cel inferior, cu frumoase firide rotunjite, și cel superior, cu ocnițe adâncite. Pereții și turlele sunt înfrumusețate cu ornamente din cărămidă aparentă.

Renovarea bisericii s-a făcut între anii 1852–1856, prin domnitorul Barbu Știrbei, care a dărâmat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate, și a ridicat alte clădiri, după planul unor arhitecți străini.

În pronaosul bisericii actuale se află două morminte: cel al lui Matei Basarab (mort la 9 aprilie 1654, îngropat mai întâi la Târgoviște și adus apoi la Arnota, după răscoala seimenilor) și cel al lui Danciu vel-vornic, tatăl domnitorului — fost oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în luptele din Transilvania la Turda și înmormântat în 1604 la Alba-Iulia, ale cărui rămășițe au fost aduse la Arnota în 1648.

Prin pictura, arhitectura și sculptura sa, această frumoasă mănăstire poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice și de artă religioasă din țară.

The post Mănăstirea Arnota – Bistriţa appeared first on Discover-Oltenia.

La început, aici erau numeroase chilii în care se retrăgeau în liniște călugării cărturari de la mănăstirea Bistrița. Astăzi, din vechiul schit nu s-a mai păstrat decât biserica, aflată lângă cimitirul satului — care servește și în prezent ca biserică parohială a satului Bistrița.

Planul construcției este dreptunghiular (9,5 × 4,5 m la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 cm față de zidul naosului. Este alcătuită din pridvor, naos și altar. Pridvorul este format din șase coloane și două semicoloane cilindrice, cu arcade în semicerc. Pe naos se află o turlă în plan octogonal, cu o bază paralelipipedică înaltă. Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brâuri de cărămidă aparentă, care înconjoară biserica în dreptul streașinii, al bazei și al părții superioare a turlei.

Pictura bisericii datează din anul 1712 și este opera zugravului Iosif și a ieromonahului Teodosie.

The post Schitul Păpuşa – Bistriţa appeared first on Discover-Oltenia.

Biserica Ovidenia a fost ctitorită, după tradiție, între anii 1633–1635, însă ultimele cercetări au stabilit că a fost construită în același timp cu aducerea moaștelor Sfântului Grigore Decapolitul la mănăstirea Bistrița, în anul 1497. Ctitorul bisericuței este considerat a fi egumenul Macarie, al cărui portret votiv se află pe peretele nordic, alături de cel al egumenului Daniil, ultimul dintre restauratori (1828 — după alte surse, 1609 și 1769). Restaurări ulterioare au mai fost făcute în anii 1944–1945 și 1977–1978.

Biserica a fost construită atât pentru a servi drept lăcaș de cult, cât mai ales pentru a fi „tainiță” a mănăstirii. Aici au fost ascunse, în repetate rânduri, moaștele Sfântului Grigore Decapolitul, odoarele mănăstirii și chiar bunurile de preț ale domnitorilor acelor vremuri, când țara se afla în pericol. În acest scop a fost construită o firidă, între peretele galeriei peșterii și zidul vestic al bisericii, a cărei intrare era prin altar și care se zidea și se masca după ce comorile erau ascunse acolo. Acestei ascunzători i se datorează păstrarea până astăzi a numeroase cărți de valoare și a altor obiecte de artă cu care se mândresc muzeele de azi.

Biserica este ridicată la capătul unui mic diverticul ce se desprinde din galeria principală a peșterii, într-un loc ascuns și greu de observat, fiind construită parțial din zid de cărămidă, parțial cioplită în pereții galeriei. Din cauza conformației galeriei, nu respectă specificul bisericilor ortodoxe, având altarul dispus spre nord-vest. Este alcătuită doar dintr-un naos de dimensiuni modeste (3 × 2,20 m) și dintr-un altar, iar în pereții laterali au fost decupate firide ce simulează ferestrele.

Pictura, executată în stil bizantin, este destul de prost păstrată, atât din cauza umezelii din peșteră, cât și a turiștilor care și-au lăsat „urmele” pe ziduri. Având în vedere anul ctitoririi, se poate presupune că este opera acelorași meșteri zugravi care au pictat și biserica Bolnița — Dobromir și ucenicii Dumitru și Chirtop.

The post Biserica Ovidenia appeared first on Discover-Oltenia.

Pictura, în ulei, a fost executată de Gheorghe Tătărescu în 1850 — realistă, monumentală, cu registre largi. La intrare se află portretele murale ale lui Barbu Craiovescu şi ale domnitorului Barbu Ştirbei (1855). În interior se găsește mormântul ctitorului.

Un element decorativ valoros este icoana cu şase feţe, pictată de un călugăr în 1833: pe o parte Iisus Hristos, Sfânta Maria şi Sfântul Ion, iar pe cealaltă mucenicii Vasile, Grigore şi Ioan.

În biserică se află moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, adăpostite într-o raclă de argint dăruită de doamna Bălaşa, soţia domnitorului Constantin Şerban-Vodă, în anul 1656.

The post Biserica Bolniţa – Bistriţa appeared first on Discover-Oltenia.

The post Mănăstirea Bistriţa – Costeşti appeared first on Discover-Oltenia.

The post Schitul Pahomie – Cheia appeared first on Discover-Oltenia.