Schitul Păpuşa – Bistriţa

Biserica a fost zidită în 1712, ctitorită de călugării bistrițeni care îl aveau în frunte pe egumenul Ștefan. Aceștia au închinat-o Sfântului Grigore Decapolitul. Zugrăveala, din aceeași epocă, a fost făcută cu cheltuiala unor membri ai familiei Brâncoveanu.

La început, aici erau numeroase chilii în care se retrăgeau în liniște călugării cărturari de la mănăstirea Bistrița. Astăzi, din vechiul schit nu s-a mai păstrat decât biserica, aflată lângă cimitirul satului — care servește și în prezent ca biserică parohială a satului Bistrița.

Planul construcției este dreptunghiular (9,5 × 4,5 m la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 cm față de zidul naosului. Este alcătuită din pridvor, naos și altar. Pridvorul este format din șase coloane și două semicoloane cilindrice, cu arcade în semicerc. Pe naos se află o turlă în plan octogonal, cu o bază paralelipipedică înaltă. Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brâuri de cărămidă aparentă, care înconjoară biserica în dreptul streașinii, al bazei și al părții superioare a turlei.

Pictura bisericii datează din anul 1712 și este opera zugravului Iosif și a ieromonahului Teodosie.