Geoparc aspirant UNESCO · Natură vie
Un mozaic de habitate montane și alpine, unele de importanță prioritară europeană — de la pajiști calcifile și tufărișuri de jneapăn până la pădurile bătrâne de fag și molid din Parcul Național Buila-Vânturarița.
Parcul Național Buila-Vânturarița
Deși are cea mai mică suprafață dintre parcurile naționale ale României, masivul calcaros Buila-Vânturarița concentrează o diversitate remarcabilă: 17 tipuri de habitate au fost identificate aici, dintre care unele sunt desemnate habitate prioritare la nivel european.
Etajarea altitudinală — de la fânețe și păduri de fag până la tufărișuri alpine de jneapăn și stâncării golașe — creează condiții pentru specii adaptate fiecărei nișe: floră de stâncărie, arbori seculari și fauna pădurilor bătrâne.
Catalogul habitatelor
De ce contează
Habitatele prioritare — tufărișurile de jneapăn, comunitățile rupicole calcifile și pajiștile de Nardus — adăpostesc specii care nu supraviețuiesc în ecosisteme modificate de om.
Conservarea lor este condiția pentru care teritoriul aspiră la statutul de geoparc UNESCO: natura vie, alături de patrimoniul geologic, definește identitatea Olteniei de sub Munte.
Trasee tematice prin păduri de fag și pajiști alpine, ghidaje despre floră și faună și reguli de vizitare responsabilă a habitatelor protejate.
