Traseul 5

Acest traseu traversează versanții nord-vestici ai Masivului Buila-Vânturarița și face legătura între diversele poteci de acces la creastă. Este unul dintre cele mai frumoase trasee turistice din zonă, care vara nu prezintă dificultăți deosebite, însă iarna este interzis din cauza zăpezilor abundente și persistente pe porțiunea numită „Dosul Builei” — zona de sub versanții nord-vestici ai crestei.

Punctul de pornire îl constituie Satul Pietreni, mai exact intersecția cu drumul către Satul Bărbătești, unde se află un panou informativ și un stâlp indicator. Se pornește pe drumul dinspre nord; după 100 m, o intersecție de drumuri și trasee (stâlp indicator): în stânga e drumul pe Valea Costești (traseul nr. 3). Traseul nostru intră pe drumul forestier din dreapta, pe Valea Morii (Pârâul Sec), iar după 300 m ajunge la o barieră și intrarea în Parcul Național Buila-Vânturarița (panou informativ). Drumul urmează firul văii, apoi urcă pe versantul sudic prin două serpentine largi, trece pe versantul vestic prin traversarea văii în partea superioară și ajunge, la o oră de la plecare, într-o culme, unde întâlnim limita parcului și traseul nr. 6 (indicator, punct galben) care urcă din Bărbătești. Din acest punct, o porțiune este comună cu traseul nr. 6. Părăsim drumul forestier (care continuă în stânga) și urcăm spre nord pe poteca de pe culme, ajungând în 10 minute în Poiana Scărișoara, unde se află un refugiu, izvor, panou informativ și spațiu de campare amenajat.

De la refugiu traversăm poiana spre est până în culme, de unde se deschide o frumoasă priveliște către munții Cozia și Narăț. Din culme schimbăm direcția spre nord, intrăm în pădure ocolind, și ajungem la zona stâncoasă pe care o ocolim pe o brână, pe la est. După 100 m, o vale cu intersecție (indicator), de unde părăsim în dreapta traseul nr. 6 (care merge spre Pătrunsa). Urcăm în stânga pe un vâlcel și ieșim în culme, într-o poieniță. Urcăm spre nord-vest, intrăm scurt în pădure și ieșim într-o poiană mai mare, Poiana Șoprul Țolii (~1175 m), unde se află o stână părăsită ce poate servi ca adăpost. Intrăm din nou într-o pădure rară de fag, traversăm o mică șa (în stânga se vede drumul forestier), apoi urcăm până la golul alpin din Muntele Cacova, în dreptul stânei La Văcărie (izvor). Schimbăm direcția spre vest, traversăm o vale la baza unui versant cu grohotiș și urcăm în culme, în dreptul unei doline lângă care se află stâna din Cacova.

De la stână urcăm spre nord până în creastă, unde un indicator marchează intersecția cu traseul crestei Buila-Vânturarița (punct roșu). De aici se poate coborî în Valea Costești pe versantul nord-vestic al Muntelui Cacova. Urmăm creasta pe o porțiune scurtă (comună cu traseul crestei), până la un alt indicator, de unde coborâm pe versantul nord-vestic. Coborâm prin pădure până la baza abruptului, de unde poteca continuă spre nord-est pe sub abrupturile munților Cacova și Piatra, în general pe curbă de nivel. După 20 de minute, o nouă intersecție (stâlp indicator), de unde coboară în stânga spre Valea Costești traseul nr. 6 (punct galben). Urmează un urcuș lejer (pe traseu marcat și cu punct galben) până în punctul La Troiță, sub Curmătura Builei: un mic refugiu, o troiță, un izvor cu apă rece și un stâlp indicator (aici se desprinde traseul nr. 6, care urcă în Curmătura Builei).

Traseul continuă spre nord-est, având în stânga păduri tinere de amestec, iar în dreapta stâncăriile munților Buila și Ștevioara, cu văi abrupte și sălbatice, împădurite cu molizi seculari sau înverzite de jnepeni. În 15 minute ajungem într-o rariște, de unde se vede în stânga stâna din Dosul Builei. Poteca urcă mai accentuat printre stânci prăbușite până în Poiana de Piatră (~1610 m), un loc deosebit de pitoresc, cu priveliște spre abruptul înjnepenit. Traversăm poiana, intrăm în pădurea de molid, trecem câteva vâlcele și după 20 de minute ieșim în Poiana Fața Piscului (sau Poiana Frumoasă, ~1530 m), mai mică și mai abruptă. O traversăm și, după alte 20 de minute prin molidiș, ajungem în a treia poiană: Piscul cu Brazi — cea mai mică dintre cele 3 poieni importante din Dosul Builei, dar foarte pitorească; în partea superioară se află un refugiu amenajat într-o veche stână (se urcă spre sud).

Din poiană intrăm din nou în pădure, traversăm o vale mai mare (izvor care nu seacă), iar după un urcuș lejer de 15 minute ajungem în Curmătura Comarnice (1525 m), într-o poieniță. Aici ne intersectăm cu traseul nr. 17 (indicator, bandă albastră), care urcă de la Cabana Cheia spre creasta principală a Munților Căpățânii. Coborâm spre est pe o potecă printre molizi și, în 5 minute, ajungem în Poiana Comarnice, cu resturile unei stâne, unde un stâlp indicator marchează începutul traseului nr. 10 (punct galben), care urcă în creastă în Curmătura Oale și coboară la Schitul Pahomie.

Din poiană coborâm în circa 2 ore la Cabana Cheia. Poteca merge întâi spre nord prin molidiș, coborând ușor, apoi spre est pe versantul sudic al Văii Comarnice. Ajungem într-un platou împădurit, coborâm în continuare spre est, trecem prin stânga poienii „Cu Bulbuce” (~1320 m), aflată într-o zonă depresionară, și după scurt timp ajungem la un vechi drum de tractor. Singura dificultate de aici o constituie vegetația arbustivă abundentă de pe drum. Coborâm pe serpentinele drumului (8 curbe la dreapta) până la pârâu, pe care poteca îl urmează, coborând ușor până la cabană.