Traseul 9

Traseul este unul dificil, prin diferența mare de altitudine ce trebuie urcată (aproape 1000 m) și prin traversarea unor porțiuni expuse în partea superioară — iarna fiind interzis în porțiunea de gol alpin.

De la Schitul Pahomie pornim pe drumul forestier spre Pătrunsa până ajungem la un izvor, unde găsim stâlpul indicator ce marchează intrarea în traseu.

Traseul spre culme este foarte accidentat, uneori căpătând aspect alpin. Din punctul de ramificație urcăm circa 15 minute prin pădurea tânără de fag spre Muchia Frumoasă. Ajungem într-o rariște, de unde coborâm ușor la dreapta, până la baza stâncilor. Traversăm un vâlcel, apoi trecem printr-o mică șa împădurită și coborâm într-un vâlcel sec, dar cu vegetație abundentă, pe care urcăm asiduu mai mult de o jumătate de oră, până în partea superioară a acestuia. Traversăm versantul în dreapta, până în partea superioară a vâlcelului vecin, și după încă o jumătate de oră ajungem la limita pădurii. Intrăm în poiana unde se află o stână veche și una recent construită, în spatele căreia găsim și un bazin în care se adună apa unui mic izvor.

De la stână pornim în stânga și, după 5 minute de urcuș printre fagii seculari, ajungem la golul alpin. Urcăm pe vale spre vest, având în stânga pădure de molizi, iar în dreapta abruptul Vânturariței și Vioreanului. După 30–40 de minute de urcuș greu ajungem în muchie. Continuăm urcușul în dreapta — întâi pe muchie, apoi prin dreapta acesteia și din nou pe muchie — până ieșim, într-o jumătate de oră, pe un platou la poalele Vârfului Vânturarița. De aici schimbăm direcția spre nord-vest și ajungem, după 15 minute, în creastă, în Șaua Ștevioara (1790 m), unde întâlnim un stâlp indicator ce marchează intersecția cu traseul nr. 11, traseul crestei principale (punct roșu).