Geologie

geologie.jpg

Cadrul tectonic

Din punct de vedere tectonic, zona face parte din orogenul carpatic. Masivul Buila-Vânturariţa este parte a Pânzei Getice, unitate a Dacidelor Mediane din Carpaţii Meridionali, puse în loc în Senonian, în cadrul tectogenezei laramice. Pânza Getică este alcătuită din formaţiuni cristalofiliene prealpine şi dintr-o cuvertură sedimentară în cadrul căreia cele mai vechi depozite sunt de vârstă Carbonifer superior. Datorită eroziunii, depozite sedimentare ale Pânzei Getice se întâlnesc doar în câteva arii, dintre care cele mai importante sunt Braşov-Dâmbovicioara, Buila-Vânturariţa, Haţeg şi Reşiţa-Moldova Nouă. Aceste depozite sedimentare au fost supuse proceselor tectonogenetice în două faze. Prima discordanţă însemnată este prealbiană, când a început şariajul getic şi corespunde primei faze getice, vârsta primei încălecări fiind plasată după Apţianul inferior şi înaintea sfârşitului Apţianului superior. Cea de-a doua fază getică, reprezentând şariajul principal laramic, a avut loc în Senonian, când Pânza Getică, având în bază Pânza de Severin, a acoperit domeniul danubian.

Stratigrafia

În zona Masivului Buila-Vânturariţa se găseşte o succesiune de depozite metamorfice şi sedimentare care poate fi urmărită în întregime pe deschiderile oferite de văile celor patru râuri care traversează bara calcaroasă, săpând în aceasta câte un sector de chei.


Formaţiunile cristaline

În Masivul Buila-Vânturariţa, rocile metamorfice aflorează pe versanţii nord-vestici, pe văile râurior Bistriţa, Costeşti, Cheia şi Olăneşti, cât şi în zona de creastă, unde ies la zi de sub depozitele sedimentare erodate (Curmătura Builei). Evoluţia metamorfică a unităţilor gnaisice din Pânza Getică se înscrie în intervalul de timp al ciclului Varisc (300 - 350 M.a). Evoluţia metamorfitelor din Carpaţii Meridionali are în prezent repere mai clare, subliniind caracterul polistadial şi o evoluţie distinctă a unităţilor Getic-Supragetic vs. Danubian, într-o succesiune de evenimente de la subducţie la obducţie şi o inversiune tectonică în Cretacicul mediu şi superior. Rocile metamorfice din domeniul Getic-Supragetic pot fi divizate în două tipuri principale de litologii: un tip dominat de calcare cristaline, amfibolite, micaşisturi, paragneisse, cuarţite, din care lipsesc migmatitele, reprezentând metalitofaciesul de Negoi, iar cel de-al doilea este relativ sărac în roci carbonatice şi amfibolitice, fiind dominat de gneisse şi migmatite, reprezentând metalitofaciesul de Sebeş-Lotru, în cadrul acestuia din urmă încadrându-se şi formaţiunile cristaline din Masivul Buila-Vânturariţa.

Formaţiunile sedimentare

După desăvârşirea ciclului baikalian, care a generat şisturi cristaline epimetamorfice, domeniul getic a evoluat ca arie exondată supusă denudării. A devenit arie de acumulare în neo-Carbonifer, când s-au acumulat depozite predominant continentale. În ciclul alpin, procesul de sedimentare începe după faza de exondare care a durat şi în timpul Triasicului. În Jurasic, se conturează o serie de zone depresionare printre care şi Buila-Vânturariţa. Domeniul getic este din nou exondat după tectogeneza mezocretacică. După acest moment, are loc o transgresiune la nivelul Cenomanianului, dar formaţiunile sedimentare sunt, în cea mai mare parte, îndepărtate prin eroziune.

ammoniti.jpgcolonie-algala-elipsactinia-eliptica.jpg

În zona Masivului Buila-Vânturariţa, succesiunea sedimentară cuprinde depozite Jurasic superioare şi Cretacic inferioare:

  • Bajocian-Barhonian inferior: gresii grosiere şi calcare masive, spatice, coraligene.
  • Bathonian superior-Callovian inferior: gresii calcaroase şi calcare limonitice cu pete verzui şi roşii, cu elemente de micaşisturi.
  • Callovian mediu-superior: gresii şistoase, calcaroase, gălbui-roşcate, microconglomerate şi calcare gălbui micacee.
  • Oxfordian: şisturi marnoase, marnocalcare, calcare roşii cu jaspuri.
  • Kimmeridgian inferior: calcare fine roşii, stratificate.
  • Kimmeridgian superior-Tithonian: 250-300 m calcare recifale masive.
  • Tithonian superior-Berriasian: lipseşte.
  • Valanginian: oosparite, pelsparite, intrapelsparite, care trec lateral şi succesiv la biomicrite.
  • Hauterivian: lipseşte.
  • Baremian-Aptian: facies urgonian ce se dispune transgresiv şi discordant peste formaţiunile neoconiene.Formaţiunile cretacice reprezintă o serie detritică foarte bine dezvoltată (maxim 10000 m, cu grosimi ce cresc dinspre sud-vest spre nord-est):
  • Albian-Vraconian inferior: orizontul inferior de gresii şi conglomerate.
  • Vraconian-Turonian-Coniacian: orizontul inferior marno-argilos cu alternanţe de argile şi marne, uneori gresii subţiri.
  • Santonian-Campanian inferior: orizontul superior de gresii şi conglomerate.
  • Campanian superior-Maastrichtian: orizontul superior marno-argilos.