Hidrologie

Întreaga reţea hidrografică a Masivului Buila-Vânturariţa este tributară Râului Olt, prin afluenţi direcţi sau indirecţi de dreapta ai acestuia, cu o direcţie de curs, în linii mari de la nord la sud. Principalele râuri care curg în masiv sunt, de la sud-vest la nord-est:

• Bistriţa, afluent al Oltului, care izvorăşte din Munţii Căpăţânii şi este formată prin unirea a două pâraie principale: Gurgui (vest), cu izvoarele în Curmătura Rodeanu şi Cuca (est), cu izvoarele în Curmătura Zănoaga.

Străbate bara calcaroasă a Masivului săpând chei în extremitatea sud-vestică a acesteia, adunând apele din Munţii Bulzu şi La Clae (versanţii estici), prin numeroase pâraie (Pârâul Fântânii, Pârâul Bulzului) şi din Muntele Arnota (versantul vestic);

• Costeşti, afluent de stânga al Bistriţei, în care se varsă la sud de Comuna Costeşti, cu izvoare tot în Munţii Căpăţânii (Curmătura Lespezi), care adună apele de pe versanţii nord-vestici ai masivului (sectorul până la Plaiul Lespezi) (Pâraiele Şasa Voiceşti, Ghelălău, Curmăturii), versantul estic al Muntelui Arnota şi versantul sudic al Muntelui Cacova (Pârâul Sec sau Valea Morii).

Râul şi-a găsit loc pe traiectul unei falii importante şi a străbătut Masivul de la nord la sud săpâng chei spectaculoase.

• Otăsău, afluent de stânga al Bistriţei, care işi are obârşia în Curmătura Builei şi adună apele de pe versanţii sudici ai Munţilor Piatra şi Albu (Valea Bulzului, Valea Pătrunsa).
• Cheia, afluent de dreapta al Olăneştiului, are izvoarele în Munţii Căpăţânii (zona Zmeuret – Preota). Adună ape atât din zona înaltă Munţilor Căpăţânii cât şi din Buila-Vânturariţa, atât de pe versanţii nord-vestici cât şi de pe cei sud-estici. Cheia sapă în calcarele dintre Stogu şi Vânturariţa un sector de chei foarte spectaculos, unul dintre cele mai sălbatice din ţară.
• Olăneşti, afluent de dreapta al Oltului, cu izvoare în Munţii Căpăţânii (Vârful Gera), care adună şi apele de pe versantul estic al Muntelui Stogu. Olăneştiul sapă şi un sector de chei, mai scurte dar foarte spectaculoase, bara de calcare prelungindu-se până în versantul estic al acestora.

La capitolul lacuri şi acumulări de apă masivul este sărac, fiind prezente doar câteva mici lacuri: cele antropice din Pietreni, generate de alunecarea stratelor pe care s-a depus halda de steril de la cariera Bistriţa, două mici iazuri (topliţe) pe Cheile Bistriţei şi câteva mici tăuri în dolinele din zona Muntelui Piatra, care în verile secetoase seacă aproape complet.

Apele subterane au fost foarte active, generând numeroase fenomene endocarstice, reprezentate prin peste 100 peşteri, la care se adaugă numeroase fenomene exocarstice. Sunt prezente numeroase surse de apă de tipul izbucurilor, dintre care cel al Izvorului Frumos de lânga Schitul Pahomie este cel mai important. Altele mai mici se găsesc la nord de Curmătura Builei (La Troiţă), Poiana Scărişoara, Poiana Pătrunsa, Bistriţa.