Biodiversitate

Habitate

Pe teritoriul parcului există o mare varietate a tipurilor de habitate. Astfel, în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa au fost identificate 17 tipuri de habitate care au corespondent la nivel european unele dintre acestea fiind habitate prioritare:

hartavegetatiei.jpeg

  • Tufărişuri scunde alpine şi boreale;
  • Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium (habitat prioritar);
  • Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifile din Alysso-Sedion albi (habitat prioritar);
  • Pajişti calcifile alpine şi subalpine;
  • Pajişi montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase (habitat prioritar);
  • Pajişti cu Monilinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Monilinion caerulae);
  • Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin;
  • Pajişi aluviale din Cnidion dubii;
  • Pajişi de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis);
  • Fâneţe montane;
  • Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii);
  • Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase ;
  • Peşteri închise accesului public;
  • Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;
  • Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;
  • Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion);
  • Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea).

Conform Manualului Habitatelor din România, în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa se găsesc peste 23 de tipuri de habitate.

Hartă realizată în cadrul proiectului Asociaţiei Kogayon "Implementarea Reţelei Ecologice Europene NATURA 2000 pe teritoriul Parcului Naţional Buila-Vânturariţa şi realizarea Planului de Management al parcului" finanţat de Administraţia Fondului pentru Mediu si cofinanţat de RNP Romsilva in 1956 de către Alexandru Buia, M. Păun, urmaţi de câţiva botanişti care au si publicat liste parţiale ale plantelor din acest masiv.

new-4.jpg

Flora

Spectrul floristic

Diversitatea floristică si faunistică a ecosistemelor din cadrul Parcului Naţional Buila-Vânturariţa este foarte mare, datorită unui complex de factori, printre care se numără:

  • relieful muntos care ocupă o parte însemnată a teritoriului, favorizând menţinerea vegetaţiei naturale care, în aceste arii nu a putut fi înlocuită de culturile agricole datorită reliefului accidentat al crestei calcaroase;
  • frecvenţa mare a calcarelor de suprafață, marcată în relief prin sectoare de chei şi mici masive izolate cu versanţi abrupţi, hornuri, fisuri, brâne, văi seci, grohotişuri care adăpostesc o floră deosebit de interesantă;
  • climatul relativ blând, cu influenţe submediteraneene, care a favorizat răspândirea unor specii relativ termofile;
  • în cadrul reliefului muntos există o diversitate mare a tipurilor de habitat (entitate ecologică ce indică mediul de viaţa al speciilor, în acelaşi timp abiotic, dar şi biotic). Acest complex de factori corelat cu poziţia faţă de centrele genetice şi căile de migraţie a florei şi a faunei, a determinat existenţa unor elemente foarte diferite: eurasiatice, europene şi central-europene, alpino-carpatice, submediteraneene, carpato-balcanice ca şi o serie de specii endemice sau subendemice. Elementele predominante de pe calcarele Builei sunt în general cele eurasiatice (22,6%) care, împreună cu cele europene (13,2%) şi europene centrale (11,2%), cuprind jumătate din totalul speciilor. Urmează apoi cele circumpolare (9,6℅), balcanice-dacice (8,3%), alpine (8,1%), alpine centrale (6,8%), endemice (6,8%), continentale (4,9%), mediteraneene (4,9%), ubicviste (3,6%).

flora.jpg

Etajarea vegetaţiei Masivului Buila-Vânturariţa - datorită altitudinii de până la 1885 m, prezintă etajare pe verticală a florei conform cu dispunerea treptelor altitudinale şi climatice, cu caracteristici specifice fiecărui etaj. Etajele de vegetaţie (după Popescu Gh. ,1974):

  • Etajul nemoral (al pădurilor de foioase):
    1. Subetajul făgetelor;
    2. Subetajul pădurilor de fag cu raşinoase;
  • Etajul boreal (al molidişurilor);
  • Etajul subalpin; Pajiştile de stâncărie sunt dominate de arginţică (Dryas octopetala). Se întâlneşte şi cetina de negi (Juniperus sabina). În Masivul Buila-Vânturariţa vegetează :
  • specii periclitate (E) = specii în pericol de stingere (endangered) a căror supravieţuire este improbabilă dacă factorii cauzali continuă să acţioneze sau ale căror populaţii au fost sărăcite până la nivelul critic (ex. Leontopodium alpinum - floarea de colţ);
  • specii vulnerabile (V) = specii considerate posibil să treacă în prima categorie în viitorul apropiat, dacă factorii cauzali continuă să acţioneze; sunt incluse speciile care au populaţii în descreştere din cauza supraexploatării şi a distrugerii extensive a habitatelor sau a altor tulburări de mediu (ex. Trollius europaeus - Bulbuc de munte, Dianthus spiculifoliusDaphne mezereum - tulichina pitică, Daphne blagayana - iedera albă);
  • specii rare (R) = specii cu populaţii mondiale mici, care în prezent nu sunt ameninţate dar care se află sub risc ca urmare a arealului lor restrictiv (Viola alpina -toporaş de stâncă, Taxus baccata - tisă, Lilium jankae - crin de munte, Lilium martagon - crin de pădure, Centaurea atropurpurea - pesmă, Pinus mugo - jneapăn);
  • specii neameninţate (Nt). O altă categorie de specii sunt cele endemice: Centaurea pinnafidaDianthus spiculifoliusJuniperus sabina.
  • În Parcul National Buila-Vânturariţa există 28 de specii de orhidee (după Gh. Popescu, 1974): Epipactis helleborineE. atrorubensGymnadenia conopseaOrchis masculaPlatanthera bifolia, etc. Dintre plantele menţionate în "Lista Roşie a Plantelor Superioare din România" (M. Oltean şi colab.), în Buila-Vânturariţa întâlnim Taxus baccataPinus sylvestrisTrollius europaeusJunipeus sabinaDianthus spiculifoliusDaphne blagayanaGentiana lutea.

Fauna

Asemenea florei, și fauna se bucură de o mare diversitate. Multe dintre speciile întâlnite aici sunt protejate prin convenţii internaţionale ratificate şi de România (Convenţia de la Berna, Convenţia de la Bonn, Convenţia CITES, Directivele Habitate şi Păsări). Dintre nevertebrate, în Masivul Buila-Vânturariţa se întâlnesc insecte (efemeroptere - Bactis sp.Rhithrogena sp., plecoptere - Isoperla sp.Chloroperla sp.Nemoura sp., trichoptere -Rhycophila sp., coleoptere - Carabus violaceusC. intricatusC. monilisC. coriaceusAbax parallelepipedusRosalia alpinaLucanus cervus, lepidoptere - Vanessa ioV. atalantaLycaena dispar, moluşte

(Helix pomatiaCepaea sp.).

Vertebratele sunt şi ele bine reprezentate:

  • Peşti - păstrăv (Salmo trutta fario), lipan (Thymallus thymallus), moioagă (Barbus meridionalis), zglăvoc (Cottus gobio);
  • Amfibieni – salamandră (Salamandra salamandra), triton (Triturus alpestris), buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca roşie de pădure (Rana temporaria), broasca râioasă brună (Bufo bufo).
  • Reptile – guşterul (Lacerta viridis), şopârla de ziduri (Podarcis muralis), şarpele de alun (Coronella austriaca), vipera (Vipera berus).
  • Păsări - fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria), gaia roşie (Milvus milvus), şerpar (Circaetus gallicus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), vânturelul de seară (Falco vespertinus), caprimulgul (Caprimulgus europaeus), presura de munte (Emberiza cia), pietrar negru (Oenanthe pleschanka), pietrar rasăritean (Oenanthe isabellina), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopus medius), buha (Bubo bubo), codubatura (Motacilla alba), cocoşul de munte (Tetrao urogallus);
  • Mamifere: liliac mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliac mic cu potcoavă (R. hipposideros), liliac comun (Myotis myotis), liliac comun mic (M. blythi), liliac de iaz (M. dasycneme), liliac cu picioare lungi (M. capaccinii), liliac căramiziu (M. emarginatus), liliac cârn (Barbastella barbastellus), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), urs (Ursus arctos), râs (Lynx lynx), lup (Canis lupus), capra neagră (Rupicapra rupicapra), jder de pădure (Martes martes), jder de piatră (Martes foina), bursuc (Meles meles), cerb (Cervus elaphus).