Prezentare - istoric, localitati

Oltenia de sub Munte este o zonă care se distinge printr-o foarte mare varietate și denistate de obiective turistice naturale și cultural-istorice presărate printre dealurile și piscurile, pe văile, depresiunile și culmile de la poalele sudice ale Carpaților Meridionali, de la Olt spre Dunăre. Ne referim aici doar la partea vâlceană a acestei regiuni, situată pe teritoriul localităților Vaideeni, Horezu, Costești, Bărbătești, Stoenești și Băile Olănești, așezate la poalele Munților Căpățânii și având în mijloc Parcul Național Buila-Vânturarița. Zona este caracterizată de un relief predominat de dealuri și munți cu păduri și pajiști alpine străbătute de la nord spre sud de râurile care adună spre Olt apele din Munții Căpățânii. Atracțiile naturale ale zonei sunt concentrate în special în Parcul Național Buila-Vânturariţa, care este și sit Natura 2000 și în care sunt 12 rezervații naturale pentru protecția cheilor, peșterilor, pădurilor virgine, a peisajelor carstice, habitatelor și speciilor protejate. În geoparc mai sut 3 rezervații naturale: Muzeul Trovanților Costești, Mlaştina Mosoroasa și Radița-Mânzu. .

În imediata apropiere a teritoriul geoparcului mai există încă două rezervaţii naturale: Piramidele de la Slătioara și Ocnele Mari

Pe lângă acestea, în zonă vizitatorul se poate bucura de natura la tot pasul, în special în Cheile Cernei, creasta Munților Căpățânii, văile râurilor Cerna, Marița, Izvorul Rece, Luncavăț, Urșani, Râmești, Bisticioara, Bistrița, Costești, Otăsău, Cheia, Olănești.

Pe lângă minunățiile naturii, Oltenia de sub Munte este una dintre cele mai bogate zone în obiective culturale, în special biserici, schituri și mănăstiri. Aici se află mănăstirea Hurezi, inscrisă pe lista obiectivelor patrimoniului mondial UNESCO.

La poalele Masivului Buila-Vânturariţa sunt câteva localităţi străvechi: Comuna Vaideeni (satele Cerna, Cornet, Izvoru Rece, Marița și Vaideeni), Oraşul Horezu (și satele Ifrimești, Râmești, Romanii de Jos, Romanii de Sus, Tănăsești și Urșani), Comuna Costeşti (satele Costeşti, Bistriţa, Pietreni şi Văratici), Comuna Bărbăteşti (satele Bărbăteşti, Bodeşti, Negruleşti şi Bârzeşti), Comuna Stoeneşti (satele Bârlogu, Budurăști, Deleni, Dobriceni, Gruieni, Gruiu, Mogoșești, Neghinești, Piscu Mare, Popești, Stoenești, Suseni și Zmeurătu), Oraşul Băile Olăneşti (și satele Cheia, Tisa, Comanca, Gurguiata).

Prezenţa omului în aşezările de pe văile râurilor este foarte veche. Vestigiile neolitice descoperite în peşteri şi în preajma primelor vetre ale satelor atestă locuirea acestor meleaguri ferite de calamităţi din cele mai vechi timpuri. În Costeşti a fost descoperită cultura Ferigile, din a doua epocă a fierului. Doi fraţi, Bărbat şi fratele său Litovoi, au fost conducători ai primelor organizaţii de tip feudal din Ţara Românească (sec. XIII). Urmaşii lui Bărbat se spune că ar fi întemeiat Bărbăteştiul.

În parcul național sau îmediuat lângă acesta, se află mănăstirile Bistrița și Arnota, schiturile Pătrunsa și Pahomie, cele două biserici rupestre din Peștera Liliecilor, bisericile fostelor schituri Păpușa și 44 Izvoare.
În imediata apropiere, în satele de la poalele muntelui, se află alte zeci de monumente istorice și de artă, dintre care se remarcă mănăstirea Hurezi, înscrisă în patrimoniul cultural material UNESCO dar și schiturile din jurul acesteia, culele de la Măldărești, bisericile din lemn Marița, Grămești și Grușetu, schiturile și mănăstirile Iezer, Bradu, Jgheaburi, Govora, Dintr-un Lemn, bisericile din satele regiunii, casele vechi, atelierele de meștelugarilor și multe altele.

În zona montană și subcarpatică a Olteniei, ocupațiile principale au fost și sunt legate de utilizarea resurseor disponibile.

Oieritul a fost și este o ocupație importantă de care se leagă o mulțime de obiceiuri, tradiții și creații locale, de la mândrele covoare oltenești la brânzeturile gustoase, de la obiceiurile legate de transhumanță la produsele specifice stânilor.
În fiecare primăvară turmele urcă spre crestele Căpățânilor, iar activitatea se reia în sens invers în fiecare toamnă când se coboară din munți pentru iernat. Obiceiurile păstorești s-au păstrat în special în Vaideeni, sat cu port și tradiții aduse de peste munte, din mărginimea Sibiului.

Specificul zonei ,tradiţiile, obiceiurile şi meşteşugurile sunt strâns legate de principalele ocupaţii ale localnicilor: păstoritul, prelucrarea lemnui şi a pietrei, pomicultura, apicultura.

Zona este vestită pentru olărit (ceramica de Horezu este înscrisă pe lista patrimoniului imaterial UNESCO). Dar e cunoscută și pentru covoare olteneşti. Borangicul de la Stoenești ocupă un loc aparte, aici singura afacere din țară unde se produce borangicul în mod tradițional și de la livada de duzi, crescând viermi de mătase se produce firul, din care se țese pânza de borangic, din care se croiesc iile și maramele tradiționale. Mai sunt în zonă și alte obiecte artizanale din lemn, dar și meşteri dulgheri si tâmplari, port şi tradiţii pastoreşti, precum și produse tradiţionale locale: fructe, ţuică, brânzeturi, miere şi alte produse derivate din acestea.

Arhitectura specifică zonei este bazată pe prelucrarea lemnului şi a pietrei, cele mai la îndemână materiale în zona Olteniei de sub Munte. Casele construite aici sunt cu pridvor (prispă) în faţă, sub care de obicei se află beciul. Temelia este construită din piatră zidită cu mortar, pereţii sunt construiţi din bârne din lemn tencuite, acoperişurile sunt acoperite cu şindrilă (şiţă). Magaziile (căsoaie) şi adăposturile pentru animale (grajduri, fânare) sunt construite tot din lemn.

Zona este una unde poți petrece activ timpul liber în natură, unde poți descoperi și explora păduri, creste montane dar li sate tradiționale și monumente puțin cunoscute.

Este o zonă ideală pentru drumeție, cățărare pe stâncă, mountainbike și schi de tură.