Muzeul Trovanților
Cum s-au format şi ce sunt trovanţii?
Povestea trovanţilor
Imaginaţi-vă că acum peste 100 milioane de ani o mare parte din Oltenia de azi era acoperită de ape. Aici se vărsau o mulţime de râuri venite din munţi, aducând cu ele sedimente de diverse dimensiuni (nisipuri fine, pietrişuri mici şi mai mari).
Povestea geologică a trovanţilor începe în urmă cu peste 7 milioane, când această zonă arăta cu totul atlfel decât o vedem astăzi: în nord-vestul acestei mări, care se umplea treptat cu sedimente, un vechi fluviu şi-a creat o deltă, pe locul unde se află astăzi Muzeul Trovanţilor din Costeşti. Ceea ce face ca aceste sedimente să fie speciale este că aici geologii au descoperit pentru prima dată aceşti „bulgări” de nisip şi pietriş, pe care i-au denumit trovanţi.
Pietrele care cresc...spun sătenii locurilor că ar fi aceşti trovanţi. Şi parţial au dreptate. Explicaţia ştiinţifică a geologilor este că trovanţii se formează doar în anumite condiţii: acolo unde există depozite de nisip şi pietriş cu porozitate ridicată şi când prin spaţiul mare dintre granule circulă apă cu substanţe minerale dizolvate.
Aceste substanţe, în timp, prin cristalizare, formează un fel de ciment care leagă granulele între ele în jurul unor nuclee iar aceastea continuă „să crească” căpătând diverse dimensiuni şi forme.
Acest proces continuă şi astăzi în interiorul muntelui de nisip şi pietriş de la Costeşti.
Geologie
Trovanţii sunt cantonaţi în strate de nisip de vârstă Miocen superior (Meoţian inferior), iar zona face parte din unitatea geotectonică Depresiunea Getică.
Termenul de "trovant" este specific literaturii geologice române şi a fost introdus de Murgoci (în lucrarea "Terţiarul din Oltenia", 1907).
Trovanţii (concreţiunile grezoase) reprezintă cimentări locale în masa nisipurilor ce îi conţin iar cimentarea neuniformă conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare.
Harta geologica a Romaniei 1:200.000, Foaia Pitesti, Institutul Geologic al Romaniei, 1978
Concreţiunile sunt aglomerări punctuale de substanţă minerală, cu structură masivă sau concentrică, zonară, formate diagenetic prin creştere centrifugă. După acumulare, sedimentele clastice (depozitele nisipoase) îşi modifică organizarea internă graţie cauzelor mecanice, biotice şi mai ales chimice. În acest fel, prin structuri de cimentare selectivă şi difuzie iau naştere trovanţii (concreţiunile grezoase). Ei sunt caracterizaţi prin gradul de deschidere şi comunicare a spaţiului interstiţial (porozitatea şi permeabilitatea).
Harta geologica a Romaniei 1:50.000, Foaia Vanturarita, Institutul Geologic al Romaniei, 1978
Procesul de formare al trovanţilor este considerat ca făcând parte din diageneza timpurie (sindiageneză). În acest stadiu al evoluţiei sedimentare au loc transformări mai ales sub influenţa soluţiilor interstiţiale. Datorită existenţei fluidelor în spaţiul interstiţial, premisa fundamentală a transformărilor de natură chimică, apare procesul de cimentare.
Pentru a explica apariţia cimentului din spaţial poros, ciment ce joacă rol de liant al clastelor preexistente, se ţine seama că:
- sensul, viteza şi modul de deplasare a fluidelor au fost controlate de gradienţii de presiune şi de diferenţele de densitate;
- cimentul s-a depus în sedimentul în curs de comprimare din soluţii, al căror chimism a rezultat în urma interacţiunii locale dintre fluidul interstiţial şi clastele preexistente;
- factorii care controlează formarea cimentului sunt: concentraţia soluţiilor, pH-ul, Eh-ul, temperatura sistemului, presiunea geostatică şi hidrostatică.
Deci: compoziţia concreţiunilor indică compoziţia fazei minerale disperse şi condiţiile mediului genetic (pH, Eh, prezenţa substanţei organice), iar structura şi textura concreţiunilor (masivă sau concentrică, micro- sau macrocristalină) vor reflecta condiţiile de precipitare în spaţiul sedimentului (porozitate, permeabilitate, presiunea hidrostatică, temperatură).
Cele două condiţii esenţiale de formare a trovanţilor ar fi deci următoarele:
- existenţa unor sedimente nisipoase şi conservarea unei largi porozităţi în ciuda compactării normale cauzată de presiune;
- prezenţa concentraţiilor locale (cu distribuţie neuniformă) - "segregaţii" - de minerale specifice cu componenţi secundari dispersaţi în roca gazdă (fluide carbonatice în nisipuri).
Legende şi poveşti
Legende sunt multe
...şi unele vorbesc despre nişte pietre ciudate care, pe înserat, ascunse de ochii curioşi ai oamenilor, vorbesc, şoptesc, se mişcă... Sunt zvonuri că ar fi ouă ale unor creaturi dispărute, precum dinozaurii, sau că înşişi oamenii le-au sculptat. Se spune că ar fi încărcaţi cu energie pozitivă sau că ar creşte de fiecare dată după ploaie.
Aceste forme, adesea bizare, iau înfăţişări dintre cele mai diferite: de la balauri încolăciţi într-un somn adânc, la spinări ondulate lenevind în soare, carapace de broaşte ţestoase şi capete de berbeci cu coarne inelate. Adesea ai impresia că eşti într-o tabără de sculptură, dar te afli în atelierul celui mai iscusit meşter dintre toţi: Natura. Atelierul îi aşteaptă pe cei care păşesc cu imaginaţie să descopere enigmele ascunse alte trovanţilor!
Despre rezervaţie
Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor Costeşti este administrată din 2006 de Asociaţia Kogayon, organizaţie nonguvernamentală cu sediul în Costeşti, în baza unei Convenţii de custodie semnată cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Vâlcea.
Rezervaţia a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 1581/2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone (poziţia B.3.).
Conform prevederilor legale şi obligaţiilor Convenţiei de Custodie, Asociaţia Kogayon a întocmit un Regulament, un Plan de Management şi un Plan de Acţiune ale rezervaţiei, documente trimise spre aprobare Ministerului Mediului şi Pădurilor, în care sunt reglementate activităţile ce se desfăşoară în perimetrul acesteia.
Rezervaţia cu o suprafaţă de 1,1 ha are ca principal scop protejarea formaţiunilor geologice numite trovanţi şi este situată pe teritoriul Comunei Costeşti, Judeţul Vâlcea şi a fost înfiinţată în baza avizului Academiei Române – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii.
Muzeul Trovanţilor a fost constituit ca atare în anul 1996 de către un colectiv din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică Bucureşti – Societatea pentru Protecţia Mediului Geologic, în cadrul unui proiect de amenajare a zonei ca muzeu geologic în aer liber. În cadrul acestui proiect au fost aranjate formaţiunile geologice (trovanţii) în zona de la baza carierei de nisip şi au fost montate panouri informative în perimetru şi indicatoare pe şosea. Din acel moment, în zonă nu au mai fost realizate niciun fel de amenajări, în timp panourile deteriorându-se sau dispărând, unele dintre formaţiunile geologice au fost luate din perimetru, altora le-a fost schimbat amplasamentul. Între timp exploatarea nisipului din cariera a continuat, prin aceasta fiind scoase la suprafaţă şi alte formaţiuni geologice.
Relieful zonei a fost modelat antropic prin deschiderea carierei de nisip în versantul dealului, fără de care nici trovanţii nu ar fi fost scoşi la lumină din stratele de nisip. Principalul element geomorfologic este faleza înaltă de 30 m a carierei de nisip, situată în partea de est a rezervaţiei. Încă o faleză, mai mică (5 m înălţime), se află în nordul rezervaţiei, spre şosea. La baza acestora, sub nivelul şoselei, terenul este relativ plat, cu mici denivelări (movile de nisip peste care a crescut vegetaţia. În sudul rezervaţiei se află o vale: Valea Nisipului.
Începând cu anul 2006 în rezervaţie Asociaţia Kogayon a realizat mai multe activităţi de administrare a rezervaţiei, vizând în special amenajarea, informarea şi conştientizarea localnicilor şi vizitatorilor, promovarea, educaţia ecologică şi întreţinerea.
Amenajările realizate au fost: amplasarea unui panou informativ bilingv, a menajarea unui loc de popas cu masă, bănci şi container de gunoi, marcarea limitelor rezervaţiei, securizarea cu barieră a accesului.
Primăria Costeşti a amenajat o parcare vis-a-vis de rezervaţie, pe terenul unde urmează să fie construit şi amenajat în parteneriat (Administraţia Parcului Naţional Buila-Vânturariţa, Primăria Comunei Costeşti şi Asociaţia Kogayon) un centru de vizitare turistică al parcului, rezervaţiei şi zonei.
Limitele rezervaţiei:
- Limita nordică mulează traseul în curbă al D.N. 67 (Rm. Vâlcea - Costeşti - Horezu - Tg. Jiu - Drobeta Tr. Severin), între km 35 + 700 m - km 35 + 800 m;
- Limita estică porneşte din D.N. 67, km 35 + 700 m, urmăreşte partea superioară a aflorimentului (carierei) de nisip, de-a lungul lizierei pădurii de fag (proprietate particulară), până în firul pârâului Valea Nisipului;
- Limita sudică este reprezentată de cursul sinuos al pârâului Valea Nisipului, pe o lungime de 140 m; limita porneşte în partea de est a perimetrului, din punctul unde marginea de sus a carierei/aflorimentului de nisip coboară în firul văii şi continuă apoi pe pârâu în aval, până în dreptul gardului de sârmă (care constituie limita vestică a ariei protejate);
- Limita vestică porneşte din D.N. 67, din dreptul km 35 + 800 m şi urmăreşte gardul de împrejmuire (de sârmă) care separă aria protejată de proprietatea particulară vecină, până în firul Pârâului Valea Nisipului.
Descrierea suprafeţei:
Rezervaţia cuprinde un teren neproductiv, denivelat şi o carieră de nisip (afloriment) cu expunere vestică, fiind situată în extravilanul Localităţii Costeşti, la baza Dealului Costeşti (Zlamene), adiacentă D.N. 67. Rezervaţia face parte din Trupul B, parcela înscrisă în cartea funciară nr. 148 a Comunei Costeşti, având nr. cadastral imobil 313. Parcela topografică este ridicată la scara 1:1.000 în anul 2005 şi este în suprafaţă totală (inclusiv carieră) de 1,1 ha.